Du-te la conținut

Locația festivalului - Festival Serbările Deltei

SERBĂRILE DELTEI
07 - 09 iunie 2025



Omite meniul
Festivalul Minorităților Naționale
Omite meniul

Locația festivalului

Locație: Sulina
Scriitorul Eugeniu P. Botez, alias Jean Bart, a poziționat pe hartă localitatea în care se desfășoară festivalul, menționând-o poetic în romanul „Europolis”: „... acolo unde bătrânul Danubiu își pierde și apa și numele în Mare...”.

Sursă foto: https://www.formula-as.ro/2023/07/20/pe-urmele-lui-jean-bart-porto-franco-fest-sulina/
Câte ceva despre calea de acces în Sulina

  Sulina este una dintre așezările lipsite de căi de comunicație terestră cu restul țării, problemă comună mai multor localități situate în Delta Dunării.
  Singura cale de acces este cea pe apă, distanța dintre portul Tulcea și portul Sulina fiind de circa 75 km (aproximativ 39 mile marine).
  Transportul pasagerilor este asigurat de nave de pasageri sau ambarcațiuni de agrement, orarul de funcționare și prețul biletelor fiind disponibile pe Internet.

Detalii pe pagina web a Primăriei orașului Sulina, secțiunea „Așezare”:  https://www.primaria-sulina.ro/asezare.html
Câte ceva despre așezarea dintre Dunăre și mare
  • Prima atestare documentară a localității este menționată în anul 950, în lucrarea „De Administrando Imperio“ a lui Constantin Porfirogenetul.
  • Sulina este localizată  în anul 1327 de către Pietro Visconti în hărțile medievale.
  • Denumirile sub care este întâlnită așezarea de la gurile Dunării de-a lungul timpului sunt: Selina, Sunne, Solina și, în final, Sulina.
  • Pe la mijlocul secolului XVIII-lea este construit un far și clădirile administrative necesare, ca urmare a problemelor  legate de orientare, întâmpinate de comandanții navelor la intrarea pe brațul Sulina,  alături de cele datorate bancurilor de nisip.
  • Datorită navigației dificile, cauzată de existența bancurilor de nisip, a curenților și a apei puțin adânci din zona de vărsare a Dunării, după anii 1785 se discută din ce in ce mai des despre regularizarea gurilor Dunării.
  • Prin anii 1820 se spune ca apar primii pirați care se ocupă cu jefuirea corăbiilor aflate în imposibilitate de manevră, la ancoră sau în zonele cu dificultate de la gura Dunării.
  • De altfel, Gurile Dunării au constituit în permanență un motiv pentru disputele teritoriale ale marilor puteri încă din timpuri străvechi și aceasta situație s-a perpetuat, trecând, de la stadiul violent al amenințărilor militare, printr-o evoluție lentă, ce a îmbrăcat în timp hainele unei fine diplomații.
  • În anul 1840 Sulina este nominalizată ca port fluvio-maritim în cadrul Convenției Ruso-Austriece încheiate la Sankt Petersburg.
  • În urma Războiului Crimeii, prin intermediul Congresului de pace de la Paris, în anul 1856, se pun bazele unei organizații europene a cărei rol este de a se îngriji de ameliorarea navigației la Gurile Dunării și până în portul Brăila. Este vorba despre Comisiunea Europeană a Dunării, din rândul căreia au făcut parte Austria, Rusia, Turcia, Anglia, Franța, Prusia și Sardinia.
  • Secretariatul general al C.E.D. a ființat la Sulina între anii 1856 - 1878.


  • Perioada de funcționare a Comisiunii Europene a Dunării s-a întins pe durata a 82 de ani (1856 - 1939).
  • În portul Sulina s-a aflat și sediul tehnic al comisiunii, cu întreg patrimoniul tehnic format din șantierul naval, navele de dragaj, navele hidrotehnice, cele de salvare, remorcherele de intervenție și manevră, casa de navigație, serviciul de pilotaj pentru bară și linie etc.
  • În anul 1857 se montează prima linie telegrafică ce făcea legătura cu orașul Galați.
  • După anul 1878, Sulina devine un port cu statut de extrateritorialitate, caracterizat de neutralitate pe timp de pace sau război, cu anumite privilegii fiscale.
  • În anul 1897 sunt demarate lucrările de construcție a unei uzine de apă, lucrări finanțate de regina Olandei.
  • Adus din S.U.A., primul generator electric pus în funcțiune în Sulina, asigura energia pentru Palatul Comisiunii, grădinile acestuia și cheul portului.
  • În anul 1903 este inaugurată prima linie telefonică între portul Sulina și portul Galați și se extinde iluminatul electric în principalele puncte din localitate.
  • Odată cu anul 1939, odată cu reducerea prerogativelor Comisiunii Europene a Dunării, orașul Sulina își pierde statutul internațional trecând sub autoritatea României.
  • Data de 25 august 1945 rămâne ca o zi de neagră amintire pentru orașul Sulina care, bombardat de aliați, pierde peste 60% din zestrea patrimoniului cultural.
  • Evoluția ulterioară este dictată de deciziile politice ale diferitelor forme de guvernare, trecând prin perioade de suișuri și coborâșuri dictate de interesele economice, sociale ori importanța strategică a locației.

Sursa: https://www.primaria-sulina.ro/istoric.html


Înapoi la cuprins